marți, 22 martie 2016
joi, 17 martie 2016
Zilele "Lumină lină" 2016
Eveniment de rară ținută la Biblioteca Județeană. Ziua “Lumină Lină”, lansarea revistei de cultură în limba română, editată, la New York, de Pr.Prof.univ.dr.poet preot Theodor Damian, a însemnat un moment unic în viața culturală a Cetății Giurgiu. A fost a 19-a lansare în România a acestul Document de românism, născut, în urmă cu 21 de ani, în Babilonul cu 150 de limbi și idiomuri vorbite. Până astăzi, s-au bucurat de un minunat Simpozion literar prilejuit de lansarea “Luminii Line” orașele București (în doi ani), Brașov, Alba Iulia, Iași, Botoșani, Dorohoi, Vatra Dornei, Piatra Neamț, Galați, Constanța, Sibiu, Reșița, Rm.Vâlcea, Deva, Bistrița și, în Republica Moldova, Chișinău (în două rânduri).
…În această dimineață la Giurgiu, într-un climat deosebit, datorat directorului Bibliotecii Județene, remarcabilul critic literar și ziarist Dan Mucenic și poetului Ionel Muscalu, directorul adjunct al instituției. Când i-am propus lui Theodor Damian, la New York, în 18 decembrie, anul trecut, lansarea revistei și la Giurgiu, sincer, n-am visat la un asemnea succes!
…În primul rând, chiar dacă nu au venit toți cei care au promis, Giurgiu a găzduit astăzi o minunată salbă de scriitori, profesori universitari, directori de reviste, ziariști. Nume grele ale literaturii române de azi, din România și SUA s-au adunat la Giurgiu! Și au contribuit la reușita Simpozionului scriitorii Theodor Damian, Muguraș Maria Petrescu, Victor Ciucă (toți 3 din SUA), Florentin Popescu (redactorul șef al revistei “Bucureștiul literar și artistic”), Passionaria Stoicescu (cu încântătoare epigrame create în timpul Simpozionului), Paula Romanescu, Puiu Răducan (din Rm.Vâlcea), prof univ. Anca Sârghie (Sibiu), prof Ioan Gâf-Deac (abia venit din Australia și Thailanda, autor a peste 30 de volume),prof.universitar Ioan N.Roșca (eseuri filozofice,poezii), poetul giurgiuvean Ionel Muscalu etc. S-au recitat și poezii, s-au schimbat și volume, timpul a trecut cu suflet, nici n-am știut când s-au dus două ore și trei sferturi!
…O singură concluzie: literatura română contemporană n-a murit! Și nu va muri, cât timp are promotori nobili cum sunt cei amintiți, când Theodor Damian demonstrează, cu mari sacrificii, că sentimentul românesc, dulcea noastră limbă pot dăinui, până și pe o Insulă a Fericii, și într-un Turn Babel cum este New York-ul. Important este să existe un front comun împotriva poluării limbii române, a schilodirii ei, a golirii de suflet, acasă și în diasporă.
…La prânzul din briza Dunării însorite, oferit de organizatorii evenimentului, cu atât de gustoasa saramură de crap, cum numai la Giurgiu poți mânca, s-au continuat dialoguri, s-au schimbat alte cărți (de vizită și de…bibliotecă!), s-au țesut alte planuri. La anul, “Lumină Lină” va lumina alt oraș al României...
…Ziua aceasta avea să cunoască un final de epopee. Theodor Damian ne-a invitat să mergem la Mănăstirea Comana, la 45 de kilometri de Giurgiu. Ne așteptau, acolo, starețul Mihail, un grup de tineri preoți și scriitorul de Legendă Radu Teodoru, veșnic tânăr și ferice la…92 de ani ai dânsului.
…Nu s-au bucurat de acest dar, vizita la Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana, decât nouă dintre cei participanți la Simpozionul de la Giurgiu: Theodor Damian, Muguraș Maria Petrescu, Passionaria Stoicescu, Anca Sârghie, Mircea M.Ionescu (într-o mașină mică), Victor Ciucă, Paula Romanescu, Florentin Popescu și Ioan N.Roșca (într-o a doua mașină). Când am ajuns, soarele era gonit spre asfințit, lumina abia rezista să nu fie înghițită de întuneric. Mănăstirea, ctitorită de Vlad Țepeș în 1461, după care l-au succedat Neagoe Basarab, Mihai Viteazul (un superb bust din lemn se află în Muzeu),Radu Șerban, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, ca, zidurile Mănăstirii să fie întărite de Cantacuzini. Câtă Istorie într-o jumătate de mileniu...
...Acum, Mănăstirea se află într-un remarcabil proces de restaurare. Cu vreun deceniu în urmă, când am vizitat-o ultima dată, era o ruină, printre bălării.
Ne-a întâmpinat un tânăr preot inimos și generalul-scriitor Radu Teodoru, starețul și alți preoți slujeau în Mănăstire, s-a intrat doar în Post…
…Primul obiectiv, Troița ridicată în curtea Mănăstirii, prin contribuții ale unor oameni de suflet, printre care și Theodor Damian și alți membri ai Cenaclului “Mihai Eminescu” din New York. O Troiță ridicată în memoria românilor căzuți pe Don, în al Doilea Război Mondial, 52.000 la număr!... Pe malul Donului, soldații străini pieriți în Război au câte un Obelisc, Monument ridicat de țările lor. Soldații români, uitați!... Noroc cu Troița de la Comana, pe malul Neajlovului, ridicată vara trecută.
...Nu departe se zărește Podul de la Grădiștea pe care nu mai trec trenuri de vreun deceniu, autoritățile având o vină gravă și în acest caz…
…A urmat o vizită în Muzeul Mănăstirii Comana, o superbă dovadă a rezistenței spiritului românesc prin secole grele. Starețul Mihail ne-a oferit detalii interesante, a răspuns la tot felul de curiozități ale scriitorilor, s-a născut un veritabil colocviu ad-hoc între obștea Mănăstirii Comana și condeiele febrile din țară și din America, toți soli ai spririualității românești. Ni s-a oferit câte o minunată cărticică, izvor de atâtea lucruri neștiute, atât de aproape de noi, cu istoria Mănăstirii și fotografii ce invită la visare și poezie... Am fost invitați și la o masă de post, cu câte un pahar de…moare (zeamă de varză), musaca, măsline și alte legume, mere.
...Din vorbă în vorbă, Radu Teodoru mi-a mărturisit că scrie o carte dedicată lui Vlad Țepeș!…La 92 de ani!... Înțeleg că scrisul este nu doar un refugiu, ci și o Tinerețe, ca stare de spirit... Radu Teodoru reprezintă o Legendă, cu luminile și umbrele sale. Nu uit de "Cărțile mării", volume care au umplut librăriile prin anii '80, perioadă în care s-a avântat și în nebunia de a înconjura globul, pe apele mărilor și Oceanelor, cu o ambarcațiune modestă
construită de el. A pornit de la Giurgiu, dar, la Odessa, a naufragiat ca un Icar al Mării...
…Când am părăsit Mănăstirea, noaptea coborâse peste Delta Neajlovului, care, am aflat la Comana, are o a doua faună după Delta Dunării!...
…Era târziu, se lăsase un vânt rece, dar nimeni nu s-a simțit o clipă obosit. O zi plină de Lumină Lină, la Giurgiu și Comana, ne-a fermecat sufletele, ne-a făcut mai buni și mai optimiști!...Sunt sigur că multe dintre clipele trăite, astăzi, în vraja Dunării și a Neajlovului vor deveni subiecte de cărți... În noaptea asta magică din Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana, muzele iau chip de îngeri și, pe cărări de vis, ne petrec pașii spre casele noastre...
...Astăzi, am fost mândru că sunt scriitor român! Mulțumesc, bunule Dumnezeu!
Mircea M.Ionescu
17 martie 2016
miercuri, 16 martie 2016
marți, 5 ianuarie 2016
luni, 2 noiembrie 2015
sâmbătă, 22 august 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
